MINERIADA DE LA COSTESTI, TRAITA PAS CU PAS DE UN JURNALIST TELEORMANEAN…

0

14051799_1236437053041281_2761526008039476186_n      Se spune şi, pe bună dreptate, că minerii au băgat Costeştiul în istorie.  Despre mineriadele care au înnegrit istoria post-decembristă a României s-a tot scris. Eu unul, am trăit ca reporter de teren o astfel de mineriadă, cea de la Costeşti. Cu bune şi rele, pas cu pas acele zile…
Pe data de 20 ianuarie1999, undeva în jurul orelor 11 :00, mă aflam împreună cu operatorul meu de imagine George Vîlcu, la o conferinţă de presă săptămînală organizată de conducerea PUNR. Primesc un telefon de la redactorul-prezentar, prietena si confidenta mea Adina Popescu, actualmente ofiter in cadrul Directiei Relatii Publice din M.A.I., care înainte să intre în direct pentru „Stirile Tele 7 abc” de ora 10:00, a însărcinat-o directorul Departamentului Stiri, regretatul George Marinescu, să mă sune şi să mă cheme urgent în redactie. Aşa a făcut. Am întrebat-o: „Prec din conferintă?…” A zis, scurt : “Da! Trebuie sa pleci la Costesti!”
Întors la sediul televiziunii din Calea Victoriei, directorul George Marinescu îmi înmanează un telefon de serviciu, mi se face o fotografie “carton” pentru transmiesie în direct, îl iau pe George Valcu si pe sunteist care avea şi rol de conducator auto si plecăm la Costeşti, pe Dealul Negru…

Ajunsi în zonă, pe o vreme mai mult decat cainoasă, era data de 20 ianuarie si un ger de crapau pietrele, trecem fugitiv pe la prefectura Vîlcea, unde se mai gaseau colegii nostri Adelin Petrisor -TVR si Elena Lasconi Pro TV. Îl salutăm pe prefectul Nicolae Curcăneanu, apoi luăm drumul Costestiului.
În dimineata zilei de 21 ianuarie 1999, in jurul orelor 7:00, ajungem în obiectiv, cum se spune, si nu mică ne-a fost mirarea cand primii politisti pe care-i intalnim sunt de la Politia municipiului Alexandria, pe multi dintre ei cunoscandu-i. Mă salut cu ei, acestia incercau sa manance dintr-o conservă inghetată si o jumatate de paine. Îi intreb cine se mai află în obiectiv. Îmi spun ca sunt politisti de la politia municipiului Rosiori de Vede si ajutorii de la posturile comunale din Teleorman, plus un batalion de jandarmi de la Targu Mures. Recunosc, am o reacţie ciudată. Ce cautau politisti de la ordine publica din Teleorman acolo, pentru a fi introduşi intr-o lupta de gherila ? Plus ca aflasem ca jandarmii de la Targu Mures abia ce depusesera juramantul militar! Atat! Trupe, clar, nepregatite. Îi impartasesc colegului Georghe Valcu acest aspect, mai mult, îi spun: „George, pregateste-te ca luam bataie. Filmeaza repede , ia cadre, facem directul si ne adapostim… Riscam sa fim macelariti aici!” Valcu, baiat destept, se conformeaza, iar eu incerc sa iau “pulsul” cadrelor MAI. Optimism nejustificat la copiii de la jandarmerie, teama intre politisti. Stau de vorba cu cativa politisti de la Rosiorii de Vede, aflati in dispozitiv. Aceasi teama, că ceva nu este în regulă. Se stia doar ca minerii au înnoptat intr-o fabrica de mobila din Horezu, ca vin pregatiti cu picioare de mese pe post de bîte si cam atît… Pe sistemul de informatii “Doi si-un sfert”, nici o informatie ajutatoare… Singurele surse de informatii pentru forţele de ordine erau cadrele de pe salvari care însoteau minerii si comunicau intre ele…

Ora 9 :45. Încerc să gasesc o pozitie cu semnal telefonic pentru intrarea în direct. Nici un semnal. Urc putin, un deal circa 150 metri. Aici sunt luat la întrebari de jandarmi. Un maior îmi spune că risc sa fiu arestat ca “sunt posibil infiltrat de mineri. ?!…” Noroc cu un colonel care m-a recunoscut si i-a spus colegului sau sa ma lase în pace ca sunt de la Tele7abc. Omul isi cere scuze. Ora 10:00. Mă sună Adina, facem directul, spun ca îi asteptam pe mineri, că o fi, că revenim cu amanunte…. Ieşim din direct si ma suna ingrijorată ca la Bucuresti nu sunt semnale încurajatoare. Constantinescu ceruse pozitia partidelor parlamentare, Lis nu aprobase intrarea minerilor în Bucuresti, iar Guvernul Radu Vasile se pregatea sa instaureze stare de necesitate în tară. Vadim Tudor urla pe tate canalele media să vina minerii, Iliescu era băgat in corzi de CDR ca este în spatele mineriadei. Îi spun ca sunt bine dar ma tem de o mare tradare din partea conducerii MI si a serviciilor, cu urmari grave asupra integritatii politistilor teleormaneni si nu numai.

În jurul orelor 14:00, s-a declansat infernul. Minerii au trecut de baraje ca prin “branza”, au încercuit zona şi au atacat din toate părţile. Din spate jandarmii au fost atacaţi de sătenii din Costeşti, înarmaţi cu pistoale de semnalizare.
Numarul jandarmilor căzuţi în mâna minerilor s-a ridicat la peste 1500; prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcăneanu, a fost luat deasemenea ostatic. Noi, care aflasem ca cei doi colegi, este vorba de Adelin Petrisor si Elena Lasconi s-au refugiat in gospodariile unor sateni de teama minerilor, am urcat repede in masina cu gandul de a iesi din dispozitiv si a scapa cu viata. Pormin si după circa 20 de metri, suntem inconjurati, portierele erau blocate, si asupra noastra s-au napustit minerii cu batele incercand sa sparga geamurile la masina cu scopul de a ne scoate din autoturism. În jur fum, gaze, nebunie. Toata lumea parca innebunise. Reusim intr-un final sa scapam cu viata datorit faptului ca in fata noastra era o salvare care transporta doi politisti de la Rosiorii de Vede la Spitalul din Ramnicu Valcea. …
Ajungem la Ramnicu Valcea, in fata prefecturii. Aici, mai multi simpatizanti PRM ne iau masina pe sus, la propriu, si incearca sa ne rastoarne. Noroc cu un lider al revoltatilor care vede inscriptionat pe portiera masinii “Tele7abc”, dupa care le cere simpatizantilor Romania Mare sa ne lase in pace ca Vadim isi face veacul pe la noi prin televiziune…

Reusim a doua oara sa scapam cu viata. La ora 15:00, fac transmisia live cu Adina, relatez cele intamplate, dupa care n-i se cere “pe privat” sa venim urgent la Bucuresti. Nu stiu ce am transmis, nu stiu ce a fost la post in acele momente, stiu doar ca m-a suntat la cateva minute un concitadin, Laurentiu Burcea, pentru cunoscatori, tatal sau fiind functionar la Primaria Rosiorii de Vede, care imi spune:”Ai fost cel mai tare! Mai grav au fost imaginile in studio. Adina nu stia ce sa mai spuna, invartea agitata niste hartii, vocea îi tremura. Noroc ca s-a incheiat repede Jurnalul… Saraca fata, ai speriat-o rau!”
In jurul orelor 19:00, ajungem la sediul postului Tele7abc, în Calea Victoriei, epuizati si speriati. O alta echipa condusa de colega Savina Stan pleca spre Costesti sa ne înlocuiască. Urcăm în televiziune si, la lift, îl intalnesc pe domnul Ion Iliescu care, pe o voce ingrijorată, mă intreabă cum a fost la Costesti si, ca pentru sine, îmi spune: “Astia au înebunit in Parlament, mă acuză că sunt în spatele nebunilor de Cosma şi Beja. Nu-l vad pe Vadim!?… Doar nu am înebunit sa îi aduc pe mineri la Bucuresti acum?… Riscăm să se declare stare de necesitate…” Ajung în redactie şi aici mă astepta directorul George Marinescu. Acesta, ingrijorat, imi spune: “Bine ca ati venit. Astia vor să ne închidă postul!” “Cine?”, il intreb… “Dorin Marian, ca l-a bagat în emisiune Dan Diaconescu pe Vadim si ăsta a spus de Constantinescu că a trăit cu Rona Hartner. Dorin Marian vrea drept la replică pentru Rona Hartner, dar în anumite conditii… Îti inchipui. Daca asta nu acceptă să vină în emisiune pentru drept la replică, ăştia ne închid postul!”

Cam asta a fost povestea a doua zile petrecute la Costesti. Concluziile, vin de la sine: La Costesti cadrele ministerului de interne au fost înfrante de şefi din conducerea ministerului, care şi-au dovedit incompetenţa sau au trădat pur si simplu şi de serviciile conduse de oameni incompetenti si care prin gestul lor puteau duce Romania în haos. Pe Emil Constantinescu l-a îngenunchiat serviciile dar si incompetenţa unor lideri politici ai CDR pusi să conducă destinele sistemului de apărare naţională.
Pretul platit de mineri la Stoienesti a fost mare si, una peste alta, indecizia politică si lipsa de profesionalism al unui sistem politic obtuz, au stat la baza curmării vietii unor fiinte nevinovate si manipulate, au trimis acasă copii si tineri în scaune cu rotile… Grav, foarte grav. Vadim a platit atunci, în 2000, la alegerile prezidentiale si pentru scenariul Costesti-Stoienesti si a iesit definitiv din istoria activă post-decembristă a României. No comment!
M.A.

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here